Părinți, bunici, o mulțime
de copii de toate vârstele, o mulțime de doamne și domni învățătoare și profesori
stau în picioare în curtea școlii. Unii vorbesc tare între ei, își zâmbesc sau
chiar râd zgomotos. Sunt colegi de clasă. Nu aud și nu văd pe nimeni, doar se
bucură că s-au reîntâlnit. Alții așteaptă cuminți, dezorientați și strâng tare
în mânuțe un buchet cu flori. Caută chipul învățătorului sau dirigintelui. Să
fie doamna aceea drăguță cu părul negru și ochii verzi? Mi-ar plăcea. Chipul ei
blând seamănă cu al mamei. Sau poate domnul acela înalt? Și clipele trec.
Vorbește o doamnă – doamna director. Mami,
ce înseamnă director? Acum iau cuvântul niște domni: primarul, un
inspector, președintele … nu știu cine. Nu-i cunosc, dar toți ne urează să avem
un an școlar cu multe împliniri. Cred că se referă la unii ca mine. Mâine
împlinesc șase ani. Îmi aud numele. Mă strigă doamna. Niște colegi
mai mari îmi fac semn să trec pe sub o coroniță din flori. Ajung în clasă. Mă
așez în banca a patra. Pe bancă cineva a uitat niște cărți frumos colorate.
Cred că nu mă vede nimeni dacă mă uit prin ele. Mă prezint colegilor. Se uită
toți spre mine. Le spun poezia pe care mama mi-a spus că trebuie să o învăț ca
să fac impresie bună. O fetiță se clatină ținându-se de fustiță. Cântă un
cântecel frumos despre școală și școlari. În scurt timp se aude un clopoțel. Holul
e plin de copii și părinți. Mama îmi așează ghiozdanul în spate. Ce greu e!
Un balon galben îmi
zâmbește pe drumul spre casă. Am decis: îmi place la școală.
Căutați copilul acesta în fiecare dintre voi. Știu că îl veți găsi.
Trimiteți-l la Colegiul Național Constantin Cantacuzino Târgoviște, luni, 12
septembrie 2016, la ora 10. Școala noastră este o școală mare, foarte
încăpătoare.
prof. Silvia MAREȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu